Valea Argovei Gurbanesti-Baraj Frasinet


    Valea Argovei, imi doream mult sa fac traseul de la Gurbanesti pana la baraj la Frasinet, cam 32 km dus-intors, locul imi era foarte cunoscut, facusem multe incursiuni pe uscat prin acele zone. 

 

   Verific prognoza meteo cu o zi inante; era perfect  soare, fara nori,  34-36 grade, asa ca ma pun pe planuit, incarcat acumulator si impachetat. O iau din loc dimineata pe la 5:30, impreuna cu un bun tovaras care urma sa-si consume ziua la pescuit langa barajul de la Gurbanesti. La 8 sunt pe balta cu acumulatorul de 105 Ah al barcii si cel al masinii de 70 Ah (imi zic sa fiu pregatit), 6 litri de apa minerala, mancare, si trusa de scule cu cele trebuincioase; imi fac cruce si ma pun pe treaba. Dimineata foarte frumoasa, confortabila din punct de vedere al temperaturii, lacul Cocorilor foarte pitoresc, pasari multe, atelajul se unduia lin pe apa si ceea ce imi placea cel mai mult era linistea care ma inconjura, vacarmul cotidian al orasului ramasese undeva pierdut in urma asemeni siajului care ma urma credincios.

 

    Un stol mare de pelicani ma deturneaza de la traseu, ma indrept catre ei pentru poze (sau cadre, cum ii place unui tovaras buzoian sa denumeasca operatia mai profesionist),  insa nu apuc sa duc la sfarsit lucrarea ca ma si impotmolesc in mal).  Masor cu vasla greutatea situatiei, apa pana peste glezne, asa ca ma dau jos si ma pun pe impins; ce era interesant era ca eram foarte departe de mal, insa apa foarte mica. Dupa vreo 10 minute de mers pe langa barca dau de apa adanca, ma sui pe locul capitanului, le urez de bine pelicanilor si ma inturnez la drum.

    Intru pe lacul Frasinet, un peisaj de vis, drumul incepe sa se largeasca considerabil, brusc ma regasesc in mijlocul lacului, asemeni unui greieras curajos inaintez hotarat pe valuri cu vantul din fata. Ma regaseam intr-o lume necunoscuta, intr-o postura noua inconjurat de apa, pe colacul meu salvator, care acum imi e mai drag ca niciodata. Imi trec prin gand diverse scenarii: "daca ma lasa motorul, daca pica instalatia electrica, daca am facut bine lipiturile la intrupatoare, oare vor tine peticele de fibra, etc. A fost primul moment trait mai intens, nu stiam ce poate barca, ce pot eu......insa totul revine la normal cand vad in zare barajul de la Frasinet, punctul de atractie al traseului. 

    Gasesc un loc insorit bun de tras la mal, unde fac un popas de o ora sa-mi incarc bateriile si sa iau pranzul. Atunci in luna august, intre orele 12-13 panourile au dat cel mai mare randament de 19Ah, asta m-a facut sa fiu foarte vesel si increzator ca nimeni si nimic nu-mi va strica ziua si buna dispozitie.

    Pe la 13:30 las in urma barajul de la Frasinet si ma indrept in amonte spre Gurbanesti; dupa vreo 10 minute de mers, chiar in mijlocul Baltii Mostistea motorul incepe sa dea rateuri si moare subit. Incep sa verific cabluri, sa schimb bateria etc, insa nimic nu pare sa mearga. Iau pagaia si ma pun pe treaba, pana la mal sunt doar 20 minute sustinute. La mal iar verificari peste verificari fara niciun rezultat, trag concluzia ca problema ar fi de la motor; desfac motorul, asta plin cu apa (motorul e submers), iar periile consumate 70%. Atunci mi-am dat seama ca defapt motorul mersese toata ziua cu apa in el, caci nu schimbasem garniturile de etansare dupa ce l-am desfacut. Gandesc ca ar trebui sa mai mearga chiar si cu apa in el  pana uzeaza si restul de 30% din perii. Pun totul cap la cap, incepe sa se invarta elicea in viteza a 4-a ca in a 5-a era curentul prea mare, facea scurt si sareau sigurantele, bun si asa, decat deloc. Dupa vreo 3 ore de mers (minune mare) la vreo 4 km de Gurbanesti iar moare motorul, de data asta inainte nu mergea deloc, dar mergea inapoi, asa ca intorc barca si merg cu spate inca 1km cand inevitabilul se produce si raman fara motor.

    Am mai dat la pagaie o buna bucata de timp, pe la ora 20 am ajuns la locul plecarii. Asta a fost aventura mea de pe Valea Argovei, loc in care m-as reintoarce cu bucurie oricand.